fbpx

Petrecerea aniversară APOC Aviation

La APOC am avut una dintre cele mai bune petreceri din ultimul timp.

O să încep prin a vă spune câte ceva despre Max, CEO-ul APOC. Este minunat! Este un om cu suflet, un om care a făcut bani însă știe să îi cheltuiască, știe să se distreze, știe să trăiască. Nu este ca acei oameni de afaceri care fac bani dar sunt complet absorbiți de muncă, el e invers: vrea să fie la birou cât mai puțin (deși nu prea îi iese), urăște ședințele de dimineață (și eu, care încep serviciul după 10.00), este foarte relaxat și consideră că stresul nu îl ajută nici pe el nici pe noi. Tot lui Max îi plac și restaurantele scumpe, private jet-urile și viața luxoasă în general.

Acest Max s-a hotărât că vrea să ținem o petrecere la noi la birou (unde avem birourile este și depozitul de piese de avion) pentru că avem HQ nou și pentru că APOC împlinește cinci ani.

Private Jet Bar

Zis și făcut. Împreună cu Suus (Private Assistant-ul lui Max și o foarte bună prietenă a mea) ne-am apucat de treabă. În aviație, totul este foarte elegant, scump, luxos, câteodată dus la extrem. Așa că am început să facem planul cu tot ce ne-am gândit noi că ar putea să atragă clienții, investitorii, furnizorii, competiția și repair shop-urile. Trebuia să fie diferit, inedit, instagramabil și de neuitat. Și la toate astea, Max a mai adăugat puțin.

Am și contractat o firmă de organizări de evenimente din Olanda și bineînțeles că lucram și cu Jane Goring de la Inter Relations pentru partea de comunicare media.

Tema petrecerii a fost APOC Rocks. Și așa a fost, o petrecere that rocked.

APOC Rocks!

Am hotărât că petrecerea se va întâmpla în depozit (unde este un tavan foarte înalt), vom avea draperii negre care sa acopere rafturile (așa cum a zis și în alte articole, aviația este foarte legiferată așa că nu puteam lăsa piesele de avion la vedere). Asta însemna și că piesele mari (de exemplu partea metalică, rotundă, care acoperă motorul) trebuiau mutate în altă parte. Așa că am mai închiriat un depozit în zonă doar pentru această perioadă.

Știam că vrem ca oaspeții noștri să se simtă ca VIP-urile deci covorul roșu la intrare era un must. La garderobă urmau să aștepte două hostesse îmbrăcate în sterwardese, care le dădeau tag-urile cu nume. Ne-am pus pe căutat catering, bauturi alcoolice, band și dj, furnizori de aparate de iluminat (demne de o așa petrecere), cadouri pentru gift bag-ul de la final, mobilier, artificii, fotografi, photo booth, aranjamente florare și acel ceva care urma să fie elementul WOW.

Bineînțeles că Max a venit cu elementul wow și anume un private jet care fusese transformat în bar, pe care îl vom pune în mijlocul depozitului, fiind acoperit cu culorile APOC: alb și albastru. Pe coadă era imprimat numele firmei, ca și cum eram o linie aeriană. În jurul avionul urma să se concentreze toată petrecerea, așa cum era de așteptat. Și schița depozitului a plecat de la acest punct, schiță care s-a schimbat de aproximativ cinci ori până la data petrecerii.

Am invitat în jur de 500 de oameni, știind că nu este ușor să aducem oameni de pe toate continentele și că nici nu avem capacitate mai mare de atât (de obicei, la un astfel de eveniment, 50% dintre persoanele invitate participă).

După aproximativ o lună și jumătate de muncă asiduă a patru persoane, a venit și miercurea dinaintea petrecerii (care urma să aibă loc joi, pe 20 februarie).

A venit private jet-ul, primul. Apoi băieții cu luminile. Când au început ei, a fost un adevărat tur de forță. A durat vreo șase ore să pună macaralele cu reflectoare (care luminau în alb și în albastrul APOC), literele de jumătate de metru înălțime care te direcționau către baruri (am avut 4 baruri în total), photo booth și scenă.

A doua zi, joi, au venit și echipele cu barurile. Baruri branduite cu APOC care urmau să fie pregătite la intrare cu un Aviation cocktail și pe parcursul serii să facă un meniu de cinci alte cocktail-uri diferite (superb aranjate). Pe la 12.00 au venit și DJ-ul și formația care au aranjat scena, cu pian și restul de instrumente.

Planul meu era ca la 15.30 să plec spre hotel să mă schimb și să mă aranjez, având în vedere că petrecerea începea la 18.00 și eu ar fi trebuit să fiu acolo mai devreme. Am negociat cu doua hoteluri apropiate de biroul nostru să ne cazeze invitații și am avut doua autoutilitare care făceau naveta între petrecere și locul de cazare.
Nu am reușit să plec la ora la care speram să o fac pentru că Espresso Truck-ul nu ajunsese. Și am așteptat și am așteptat și nimic. Suus s-a dus la hotel unde s-a întâlnit cu Dorette (suntem trei femei la APOC și ne unim în mod sistematic ori pentru a bea vin sau a ne face părul, cum era în situația de față). Am plecat pe la 16.30, mașina de cafea tot nu venise și nici nu mai aveam loc de ea pentru că am modificat puțin VIP Area, unde toată lumea (după ce își lăsa haina la garderobă) venea să pozeze în fața celor doi fotografi. Dar patronul firmei de lumini, cu care am devenit prietenă, a avut grijă să găsească un loc pentru Barista.

Suus, Nina și cu mine

Am ajuns la hotel, am scos din bagaje outfit-ul meu pentru seara, Business Chic fiind dress code-ul iar Dorette și Suus mi-au aranjat părul. Am ajuns înapoi o dată cu primii invitați (spre rușinea mea).

A început să plouă și ca atare focul de artificii exterior nu a mai putut să se întâmple (și plănuisem un final maiestuos cu APOC scris pe cer), bătea vântul și cortul pentru fumători nu a putut fi amenajat iar rochiile doamnelor erau puțin mai ridicate decât își doreau. Însă această vreme urâtă făcea ca intrarea la eveniment să fie și mai grandioasă: X Plane-ul triumfa în mijlocul încăperii, cu luminile perfect orientate spre APOC. Apoi fiecare bar, fiecare cocktail și photo booth-ul aveau branding-ul nostru. Aveam și semnalele pentru social media pentru că plănuiam ca petrecerea aceasta să fie memorabilă (social media nu e big în industria aceasta).

Helen

Am avut o prezentare dinamică și neașteptată, cu muzică rock pe fundal care a durat trei minute de istorie a aviație. Istorie care s-a oprit în timpul zilelor noastre, la APOC, unde Max a intrat pe scenă și a ținut un speech exact cum și-a dorit el: de 150 de secunde. La finalul speech-ului ne-a mulțumit mie și lui Suus pentru implicare. Iar după petrecere ne-a trimis la birou două buchete imense imense de flori.

După prezentare a început să vină mâncarea, era finger food de lux, cu vită, stridii, ton, mozarella dar totul foarte rafinat și superb aranjate. Iar la sfârșitul serii, am avut snacks: cartofi prăjiți.
Band-ul și DJ-ul au avut câte trei reprize a câte 45 de minute fiecare dar deși planul era ca petrecerea să dureze până la maximum 1, DJ-ul a stat cu invitații noștri până la 4 dimineața.

Cafeaua făcută de Barista a fost foarte gustoasă însă, din păcate, locația găsită pentru el nu a fost una suficient de bună așa că din când în când DJ-ul mai anunța la microfon că avem și cafea. Și credeți-mă, după numărul impresionant de cocktail-uri băute, cafeaua era de ajutor.

Au fost nenumărate fotografii făcute la X Plane de către una dintre hostesse, fotografii care erau înmânate pe loc dar care erau și trimise pe mail-ul personajelor din poză. Bineînțeles că am avut și recuzită de aviație, după cum se poate vedea din poze.

Eu și Daniel

Mobilierul alb a fost foarte elegant, am avut canapele, lounge-uri și mese înalte de bar. Acestea au primit culoare de aranjamente superbe de lalele.

La plecare, fiecare invitat a primit un goodie bag din material care cuprindea: 4 sticluțe mici cu diferite brand-uri de alcool (cât să poată fi transportate întrun bagaj de mână, în avion), un cablu de încărcat telefonul, stroppwafel (dulciuri specifice Olandei), un breloc cu un sabot olandez și obișnuitele agenda și pix.

Am avut prezente aproape 250 de persoane din Olanda, Anglia, Italia, Germania, Franța, Japonia, America, Irlanda, Canada, România, Belgia, Abhu Dhabi, Columbia și multe altele, care au participat la o ultimă petrecere din industrie, înainte de criza Corona, care au rămas cu o amintire plăcută a unei seri pe care nu o vor putea uita ușor.

Cu siguranță nu a fost totul perfect și numai noi știm câte lucruri se discutau cu ușile închise (adică în spatele draperiilor negre) însă, per total a fost un event foarte reușit. Pe care sunt mândră că am avut ocazia să îl organizez, împreună cu ceilalți colegii din echipă (mai ales cu Suus). Și care, după cum ne-au transmis invitații noștri, trebuie să devină o tradiție anuală.

Photo link: https://jordisloots.pixieset.com/apoc-aviation

Share this story

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

error: Content is protected !!