Eu sunt Anca.
Sunt născută și crescută în București, România și foarte mândra pentru asta.
Am locuit în Luxemburg, pentru cinci ani, Amsterdam pentru doi. Și de ceva timp m-am reîntors în București.
Am crescut într-o familie organizată, muncitoare dar care punea preț mult pe timpul liber pe care întotdeauna îl petrecea în prezența mea. Da, știu, sunt o răsfățată.
Am luat contactul cu lumea de business încă din fragedă copilărie.
De când aveam cinci ani, in 1990, la veșnica întrebare “ Ce vrei să te faci când vei fi mare” invariabil ziceam că eu vreau sa fiu fetiță de afaceri. Tatăl meu, inginer de aviație de profesie, devenise Director tehnic la Jaro, prima linie aeriană privată din România. Îmi plăcea să mă duc la el la birou, să mă așez pe scaunul lui rotativ, și să îmi imaginez cum conduc eu compania.
Cred că aici a ajutat foarte mult și optimea de sânge grec care îmi curge prin vene, bunicul meu din partea mamei venind din Cefalonia, insula Itaca, acum 100 de ani. Spirit aventurier, s-a urcat la bordul unui vas al familiei și a navigat către o tara mai bogata. Mi-a cunoscut străbunica, o doamnă modernă pentru acea vreme, și a ramas în România. Pesemne ca a iubit-o mult. De la mama știu că ea fuma cu țigaret și ieșea să bea suc pe Regală, o stradă cosmopolită din Brăila.
Am crescut, am început să aleg ce mi se potrivea la acea vârsta din tot ce mă înconjura.
Mă fascinau filmele cu femei care răzbesc în viață, puternice, neobosite, învingătoare. Am absolvit ASE-ul, specialitatea Comerț și SNSPA-ul David Ogilvy, am lucrat la Realitatea Media ca Brand Manager la Superbebe și în paralel, am convins-o pe mama, medic pediatru, să începem un business.
Facultatea nu mă satisfăcea, era pur teoretică, așă că am pus bazele unei afaceri imediat ce am împlinit 19 ani. Am considerat ca daca aplic ceea ce învăț la facultate, voi avea de câștigat. Am deschis un magazin de haine, un concept store, nu erau multe în București la acea data. Am cumpărat de pe Lipscani mobilier vechi și am organizat un magazin în care am pus mult suflet, pe lângă enorm de multă muncă. Mergeam la târgurile de modă din Europa și alegeam haine pe care ne-ar fi plăcut să le îmbrăcăm. Erau de buna calitate și cu un adaos comercial de doar 30%. Voiam să modernizam femeia româncă. A fost minunat!!! Dar despre asta o să vă povestesc altă dată cu lux de amănunte.
Din păcate România nu era pregătită pentru ce aveam noi de oferit. Așa că a trebuit să închidem magazinul iar mama și-a deschis o clinică medicală de recuperare. Acolo am învățat ce înseamnă servicii. Era cu totul altceva. Și clinica era un concept modern, vesel; doar oamenii veneau la recuperare.
Tata deja avea firma lui de aviație. Am lucrat în paralel pentru ambele firme și în plus, împreuna cu o prietenă, am început să organizam evenimente. O perioada aglomerată a vieții mele dar plină de satisfacții.
Am plecat în America, în Florida mai exact, pentru trei săptămâni, să fac un training pentru comerțul de piese de avion. Și am descoperit o industrie în care erau 93% bărbați, o industrie prietenoasă, luxoasă, în care se vorbește de milioanele de dolari cu mare ușurință. O industrie în care călătoriile sunt la ordinea zilei și în care îți găsești prieteni în toata lumea.
Asta s-a întâmplat în 2010. De atunci, am rămas o pasionată a industriei de aviație.
Acum sunt Vice President (și acționar minoritar) la o firma de aviație, APOC Aviation, care are cifra de afaceri de câteva zeci de milioane de dolari, unde am dezvoltat departamentul de motoare. Asta înseamnă că eu cumpăr, vând și închiriez motoare pentru Airbus 320 family și Boeing 737. Ca și clienți, am unele dintre cele mai mari linii aeriene din lume dar și bănci, fonduri de investiții, alte firme de leasing.
Îmi place tare mult să călătoresc, să fac Zumba, să stau pe Instagram, să citesc (mai ales pe timpul zborurilor). Îmi plac brunch-urile, să mă duc la restaurante luxoase (dar și mai mult îmi place să mă duc la restaurante de familie, mici, autentice, italienești, ca să mănânc spaghetti al pomodoro și să beau vinul casei). Am (avem căci suntem doi), o mini-colecție de șampanie (când locuiești la Luxembourg și ești la 2 ore distanță de Champagne, în Franța, e destul de ușor să deții o astfel de colecție) și găsim tot timpul motive să o împuținăm (și când nu îmi iese un deal, e tot un motiv să beau șampanie, de supărare).
Sunt ambițioasă (dusă la extrem de multe ori), perfecționistă, foarte organizată, nu ajung niciodată la timp la o întâlnire, norocoasă, muncitoare, râd tot timpul, foarte latină (îmi clocotește sângele în vene), fidelă.
Și m-am hotărât să fac acest blog ca să arat tuturor că se poate (cu foarte multă muncă în spate dar și cu noroc) să fii și o femeie de succes în afaceri, să ai și o viață personală, să ai timp și de prieteni și să dai și înapoi societății. Bineînțeles că am avut un noroc enorm că m-am născut în familia pe care o iubesc nespus. Fără părinții mei nu aș fi fost nimic, ei m-au învățat (și au investit mult în mine) ca să ajung aici, m-au sprijinit în orice nebunie pentru că au o minte deschisă către nou.
Blogul acesta nu o să vă spună povești neapărat frumoase ci o să vă arate un stil de viață pe care mi l-am dorit, pe care cu siguranță îl vor și alții, o viață aglomerată, cu bucurii și eșecuri, ce înseamnă să fii realizată, într-o lume a bărbaților, departe de casă și pe care nu aș schimba-o pentru nimic în lume.
Sper să vă placă ce am eu de spus și să reveniți să citiți mai mult.
Și dacă vreți să mă urmăriți pe social media, mă găsiți pe Facebook, Instagram și LinkedIn.
Vă pup.
Anca