În Florența m-aș duce în fiecare weekend, dacă aș putea.
Un oraș încântător in care fiecare colț de stradă debordează de frumusețe.
În fiecare an, de ziua lui Daniel, mergem undeva în Italia (tatăl lui este italian așa că sângele îl cheamă). Iar eu iubesc Italia. Doi ani la rând am fost la Lacul Como iar anul trecut în Florența.
Trebuia sa decolăm vineri la 19.00 din Amsterdam, cu Vueling. Însă avionul a plecat cu o întârziere de 7 ore.
Am stat în Schiphol o perioadă (nu se știa exact când va ajunge înapoi de la Florența și când va decola cu noi). Aeroportul Schiphol nu este foarte prietenos cu călătorii care rămân pe orele nopții. Lounge-urile se închid cel mai târziu la 22.00 iar restaurantele și cafenele între 20.00 și 22.00. Singura cafenea deschisă e Starbucks. Nici magazinele nu rămân deschise.
Ne-am plimbat noi prin aeroport dus întors, încercând să găsim ceva de făcut și cum avionul nici nu decolase din Florența pe la 22.00 ne-am hotărât să plecam acasă (nu locuim foarte departe de aeroport), cu un Uber.
Am primit mesaj în jur de ora 23.00 că trebuie să fim în aeroport la 00.30 așa că după vreo două ore de stat acasă, am luat din nou Uber-ul spre aeroport.
Am aterizat în Florența în jur de 5 dimineața, am luat un taxi și ne-am dus la hotel. Hotelul nostru era central, cu vedere directă către Dom. Priveliștea era minunată. Hotelul se numește Hotel Duomo Firenze.
Nu este foarte luxos însă priveliștea din cameră (trebuie să plătești extra pentru ea), terasa de mic dejun și locația, au făcut să fie alegerea perfectă. Intrarea se face direct din strada iar recepția este la etajul trei. Liftul este foarte mic, așa că dacă mergeți acolo pe o perioadă mai lungă și vă luați la fel de multe bagaje ca mine, e posibil să trebuiască să trimiteți liftul sus, singur, cu bagajele.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
Hotelul este dispersat în mai multe clădiri și va trebui sa mai și urcați și sa coborâți cu bagajele în mână. Săracul Daniel…
Dimineață (nu foarte dimineață că ne-am culcat pe la 6.00) am deschis jaluzelele și ce am văzut ne-a luat respirația: pereții și turnurile Domului, cu pietrele de marmură albă și verde specifice clădirii, înconjurate de un soare strălucitor și călduț de octombrie. În plus, erau sute de oameni care stăteau la coadă să intre în Dom sau să cumpere gelato de la barul de la parter. Câtă fericire!
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
De vineri noapte/sâmbătă dimineață, până luni după-amiază, am avut zilele împărțite între vizite la galerii de artă, restaurante și cafenele superbe, degustări de vinuri și plimbări romantice prin oraș.
Sâmbătă dimineață am avut nevoie de o cafea. Cafea italieneasca, adică espresso. Cea mai buna cafea este în Italia. Si credeți-mă, se vedea pe fața mea câtă nevoie aveam. Daniel chiar a simțit nevoia să mă imortalizeze.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
După ce am reușit să găsesc barul perfect pentru a-mi savura cafeaua, și anume Caffe San Firenze, o cafenea din 1920, cu tavan înalt, candelabru și mobilier vechi, am luat-o la pas prin oraș.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
Am văzut Statuia lui David din Piazza della Signoria (una dintre cele două replici ale statuii lui Michelangelo, din Florența). Statuia originală, sculptată în bloc de marmură albă de Carrara a fost relocată din piață, în Galleria dell’Accademia, pentru a putea fi prezervată. Iar a doua replică se găsește în Piazzale Michelangelo.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
Mai există multe alte replici în lume, la New York, Marsilia, Londra sau Kentucky.
Am vizitat și Palazzo Vecchio, care este primăria orașului. Dar nu e numai atât: înăuntru sunt fresce, diverse obiecte de artă pe care le poți admira în voie și mai ales renumitul Salone dei Cinquecento. Reminiscențe ale operelor lui Michelangelo și ale lui Da Vinci se regăsesc aici.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
Apoi am luat-o ușor la pas spre o pizzerie la care făcusem rezervare cu vreo două săptămâni înainte. Fiind ziua lui Daniel, am avut rezervate cele mai multe locuri, ca să fiu sigură că totul va fi pe placul lui.
Pizzeria Santarpia nu este foarte centrală însă trebuie să recunosc că am mâncat acolo una dintre cele mai bune pizze. Și cel mai important, așa a crezut și Daniel. Și să nu uit: vinul casei, rosso de Montalcino, a fost și el pe măsură.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
Apoi am plecat din nou la plimbare, kilometrii făcuți pe jos, fără nicio destinație anume, doar apreciind frumusețile renascentiste are orașului Florența. Era cald și soare, o reală bucurie să fim acolo.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
Am vizitat și Basilica di Santa Croce, cea mai importantă biserică din Florența și cea mai mare biserică franciscană din lume. Aceasta, construită în stilul auster franciscan, este locul unde Michelangelo, Machiavelli, Galileo, Meucci (acesta sau Bell au descoperit telefonul, încă se dispută), Rossini sau Enrico Fermi (părintele energiei nucleare) au mormintele. Iar grădina este și ea impresionantă.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
Ajunși din nou în centru, am mers să mâncăm o prăjitură la Gucci Garden. Aceasta, plasată într-o clădire din secolul XIV este de fapt Muzeul Gucci. Brand-ul de lux înființat în 1921 expune pe două etaje haine, accesorii și bineînțeles un selfie wall, cu clasicul G monogramat. Eu am fost încântată de ce am descoperit acolo. Și au și un magazin de unde poți cumpăra obiecte de birou, farfurii și platouri, haine și accesorii și chiar și vederi.
Tot aici, la parter este Gucci Osteria unde bucătar (și proprietarul restaurantului) este foarte cunoscutul Massimo Bottura, unul dintre cei mai buni chefi din lume. Am sunat înainte să ajungem în Florența pentru a face o rezervare și mi-au spus la telefon că este extra sezon și nu este nevoie. Am fost foarte dezamăgită să aflu când am ajuns acolo că, deși restaurantul era gol, nu ne poate primi fără rezervare. Dar o să mergem data viitoare.
Puțin dezamăgită că nu am putut merge la Gucci Osteria însă și fericită pentru că înseamnă că trebuie să ne întoarcem din acest motiv, am ales să facem aperitivo la Gilli, o cafenea restaurant care este foarte aproape de Dom. Am stat la o masă cu vedere la renumitul carusel, uitându-ne la lume, relaxându-ne și fiind recunoscători pentru momentul pe care îl trăiam.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
Realizând că este târziu, am plecat în grabă la hotel să ne schimbăm pentru cină. Mare avantaj faptul că hotelul era în centru și am avut timp să ne pregătim pentru ce urma. Și anume rezervarea la Restaurantul Cantinetta Antinori, din Palazzo Antinori, unul dintre cele mai frumoase exemplare ale arhitecturii florentine din secolul XIV.
Familia Antinori a fost una dintre primele producătoare de vinuri din lume, începând cu 1385. Și în zilele de astăzi este una dintre cele mai mari companii de vinuri din Italia și este una dintre zece cele mai vechi companii deținute de o familie, din lume.
Cele mai cunoscute vinuri sunt Tignanello și Solaia. Tignanello este făcut din 80% Sangiovese, 15% Cabernet Sauvignon și 5% Cabernet Franc iar Solaia 75% Cabernet Sauvignon, 20% Sangiovese 5% Cabernet Franc. Amândouă vinurile au câștigat nenumărate premii la competiții internaționale.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
Restaurantul este elegant, foarte elegant, clasic, cu serviciu impecabil, cu un număr redus de mese și cu un meniu cu specific toscanez. Deși mâncarea a fost foarte bună, amintirea noastră de acolo este faptul că am comandat o sticlă de Tignanello din 2016.
La ora 12.00 noaptea eram la hotel și cum deja era 27 octombrie, am desfăcut sticla de șampanie pe care am adus-o cu mine, ca o surpriză pentru Daniel.
A doua zi am fost să vizităm Galeriile Uffizi, unul dintre cele mai cunoscute muzee din lume. Toata colecția de artă a Casei Medici a fost donată muzeului, astfel că te poți pierde în minunatul palat ore întregi. Nașterea lui Venus sau LaFortezza ale lui Botticelli, Bachus sau La Medusa ale lui Caravaggio, opere ale lui Michelangelo, Da Vinci, Raphael, Montefeltro își au reședința aici. Am petrecut multe ore în muzeu, foarte multe.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
Apoi am mers la Ponte Vecchio unde am petrecut vreo oră încercând să facem și noi niște poze. Priveliștea este minunată, stăteam și mă minunam de câte minunății poate face mâna omului.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
Am mers la plimbare spre Palazzo Pitti, pe care nu am apucat să îl vizităm în interior fiind prea obosiți așa că am încercat să facem o degustare de vinuri în unul dintre localurile de vizavi. A fost o degustare scurtă și nu foarte memorabilă. Cu siguranță cele din afara orașului sunt cele pe care ni le doream dar pentru că am stat acolo doar un weekend, am preferat să rămânem în Florența. Așa că ne-am mulțumit cu ce am găsit.
Am luat din nou orașul la pas câteva ore, doar plimbându-ne pe străzi, fără un țel anume, pur și simplu bucurându-ne de fiecare minut pe care îl petreceam acolo. Așa am ajuns la Palazzo Strozzi însă eram mult prea obosiți ca să îl mai vizităm și am băut o cafea pe terasă (a treia a zilei respective). Iar eu am profitat de moment, și scuzându-mă că trebuie să „îmi pudrez nasul”, m-am dus înăuntru și i-am cumpărat lui Daniel un mic tort tiramisu pentru ziua lui. Am reușit să îl ascund in geantă (deși forma nu a mai rămas nici pe departe aceeași) și am plecat spre hotel să ne pregătim pentru cina specială a sărbătoritului.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
Am ales un restaurant departe de zona turistică, dintr-un cartier elegant al orașului, unde se duc localnicii. Știi că tatăl lui Daniel este italian așa că așteptările lui din punct de vedere bucătărie italiană sunt foarte greu de atins.
Am mers la Trattoria da Ruggero, cu specific toscan. Eu am comandat bruschette și Tagliatelle al tartufo (normal) iar Daniel a început cu Pappardelle cu porcini și la felul doi friptură de miel. Mâncarea a fost delicioasa, recomand restauratul.
Am sunat înainte să fiu sigură ca sunt pregătiți cu un tort și o lumânare. Ei au comandat de la o cofetărie din zonă. De când am ajuns ne-au pus într-un separeu, știind că este ziua lui. Așa că înainte să îi aducă grappa lui Daniel, au stins lumina și au apărut cu tortul și au cântat La mulți ani. Surpriza a fost …surpriză.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
Luni amândoi trebuia să lucrăm (suntem suficient de norocoși să putem lucra și în deplasare) și am făcut research dinainte și am ales cafeneaua La Menagere. Florența este un oraș studențesc așa că sunt multe locuri din care poți alege pentru remote working. Foarte drăguță locația, cafea bună, dulciuri și decorațiuni interioare de vânzare.
Și partea cea mai bună (pentru Daniel care iubește să gătească) este că La Menagere se afla foarte aproape de piață. Așa că în pauza de prânz am fost la un restaurant de lângă Trattoria lo Stracotto (și aici foarte bună mâncarea) și am vizitat Mercato Centrale.
Photo Daniel Di Nardo – Shutterstock
Am cumpărat paste, săpunuri, ciuperci și complet neașteptat, rapini. Daniel adoră rapini. Eu nu mâncasem niciodată până să îl cunosc pe el. Dar acum jumătate de congelator este plin cu ele. Iar din Florența am plecat cu cinci kilograme.
Escapada a fost memorabilă. Și m-aș întoarce în Florența oricând (nu este prima dată când am fost acolo și sper să nu fie ultima). Sigur că sunt foarte multe de vizitat în Toscana și e greu să alegi. Însă un weekend întreg în Florența nu este deloc plictisitor.
Timp de câteva minute am reușit sa ma reantorc pe străzile și locurile de vis din Florența.
Anca ai reușit sa îmi readuci in memorie clipele de vis petrecute in acest oraș
Îți mulțumesc și cu siguranța ca îl voi revizita in clipa când vom putea sa plecam in vacant🤗🌹❤️
Mă bucur mult că v-ați plimbat puțin cu mine în Florența. Este un oraș cu atât de multă istorie și atât de multă artă încât sunt convinsă că de fiecare dată când mă voi întoarce acolo voi descoperi ceva nou.
Palazzo Porți e un ” must ” , locul 2 după Catedrală