Cine mă cunoaște deja știe că băutura mea preferată (după cafea) este șampania. Și nu aștept un moment potrivit de sărbătoare pentru a o bea. Pentru mine, toate momentele sunt oportune. Dacă mi-a ieșit un deal, beau șampanie. Dacă nu mi-a ieșit un deal și sunt nervoasă, beau șampanie. Dacă e vreme urâtă afară, e vreme perfectă de băut șampanie. Dacă e soare și cald, ce poate fi mai frumos decât să bei o șampanie rece pe malul marii. Și credeți-mă, pot continua această enumerare la nesfârșit.
Mie îmi place ca atât vinurile cât și șampania să fie foarte seci, nu îmi plac deloc băuturile dulci. Spun asta pentru că aspectul acesta trebuie luat în considerare atunci când citești acest articol.
Locuind la Luxemburg, să ajungi în regiunea Champagne, înseamnă doar să conduci vreo două ore.
Așa că primul weekend getaway în care am fost cu Daniel a fost… da, ați ghicit: în Champagne. Și am mai fost o dată, la doi ani distanță. Sunt convinsă că vom mai merge din nou. Deși Amsterdamul e mult mai departe.
Regiunea Champagne este localizată la aproximativ 160 km de Paris și este împărțită în cinci regiuni: Aube, Côte des Blancs, Côte de Sézanne, Montagne de Reims și Valée de la Marne. Orașele Reims și Épernay sunt centrele comerciale ale zonei.
Este important de știut că vinurile spumoase pot fi numite șampanie numai dacă vin din această regiune. Vinurile spumante din Italia sunt denumite prosecco, cele din Luxemburg cremant, cele din Germania sekt, cele din Spania sunt cava iar cele din California sunt sparkling wine.
Sticle de șampanie în crama de la Veuve Clicquot – Shutterstock – Daniel Di Nardo
Revenind la Champagne, cele mai importante tipuri de struguri ai zonei sunt Chardonnay, Pinot Noir și Pinot Meunier.
În prima călătorie am preferat să dormim vineri noaptea în Reims. Reims este cel mai popular oraș din regiune, unde își au reședința case mari de șampanie precum Veuve Clicquot, Ruinart, Bollinger, Mumm, Pommery. Practic cele mai multe dintre șampaniile mele preferate.
Ce este foarte important de reținut este faptul că pentru a putea vizita cramele dorite, trebuie să faci rezervare cu câteva luni înainte. Altfel, cel mai probabil, nu vei putea face nici măcar o degustare.
Noi am vizitat Veuve Clicquot prima oară, rezervând turul de la ora 10. Era pe lista mea de foarte mult timp și casa mea favorită. Ce mi-a plăcut foarte mult este că poți degusta Grande Dame vintage, care este minunată (după gustul meu). Și nu uita că toată vizita este subterană așa că îmbracă-te bine!
Cumpărăturile noastre de la Veuve Clicquot – Shutterstock – Daniel Di Nardo
Apoi, am fost să mâncăm de prânz la un hotel boutique care se numește Domaine Les Crayères. Este la câteva minute de mers de Veuve Clicquot
Mie îmi plac foarte mult chateaux-urile, locațiile cu iz de secol XIX sau început de secol XX unde îmi imaginez cum se plimbau domnițele cu rochiile lor cu crinolină.
Domeniul a fost construit in 1902-1904 pentru familia Pommery. Pommery este o altă mare casă de șampanie din zonă, pe care am vizitat-o (a doua oară când am fost în zonă) și care, trebuie să recunosc, ne-a impresionat în mod negativ. Nu îmi place deloc șampania lor iar turul a fost practic o vizită pentru a vedea niște piese de artă modernă care nu erau deloc atrăgătoare. Dar, după cum bine știi, gustul de șampanie este foarte subiectiv așa că poate ție o să îți placă.
Revening la Les Crayères, aici poți alege din 600 de case de șampanie (ceea ce este impresionant) și te poți bucura de mâncarea renumitului Chef Philippe Mille. Acesta face mândrie restaurantului gourmet cu două stele Michelin. Eu nu sunt cea mai mare fană a bucătăriei franceze însă trebuie să recunosc că meniurile au fost foarte bune.
Barul de la Les Crayères – Shutterstock – Daniel Di Nardo
Apoi am mers să vizităm catedrala din Reims, Notre-Dame de Reims. Este locația tradițională unde unde au fost binecuvântați la încoronare toți regii Franței.. Este construită în stil gotic franțuzesc. Construcția a început în secolul XIII și s-a terminat în secolul XV. La una dintre intrări, puteți vedea statuia Îngerului zâmbitor. Din cate se știe, este singura figura angelică realizată în această ipostaza. Catedrala este foarte frumoasă și merită să îți rezervi câteva ore pentru ea.
Nu poți trece prin Reims fără să vizitezi locul semnării capitulării Germaniei la sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial. (noaptea zilei de 7 mai 1945).
Când am terminat vizita, am plecat spre a doua noastră destinație din zonă și anume în Mareuil-sur-Ay. Daniel știe că îmi place tot ce are un iz de secol trecut așa că a găsit casa de șampanie Guy Charbaut. La ei te poți caza într-una dintre superbele camere cu parchet și mobiler alb, cuverturi și draperii bej cu flori roz și decorațiuni retro cumpărate de la piețe de antichități. Fiecare cameră este diferită iar a noastră ne aștepta cu o vedere superbă spre canalul din zonă și o șampanie rece pe
masa veche de lemn.
Camera noastră de la Guy Charbaut – Shutterstock – Daniel Di Nardo
Tot aici am luat și cina, rezervată înainte, cu degustare de cinci feluri de șampanie. A fost simpatică seara, am stat la masă cu șase francezi și un doi germani. Printre francezi a fost și cuplul de proprietari ai locației. Daniel a vorbit mai mult cu ei, eu eram atentă la ce ne spunea gazda despre cum au grijă de vița de vie. Și cum le iese
șampania așa de bună.
Mi-a plăcut foarte mult șampania rose care a fost delicatesa serii. Mâncarea a fost autentic franțuzească, home-made însă nu memorabilă. Dar experiența a fost foarte plăcută.
A doua zi am plecat să vedem mormântul lui Dom Pérignon, în Hautvillers. Este situat într-o catedrală mică, autentică de sat franțuzesc, catedrală unde călugărul a slujit a doua jumătate a vieții sale. Se spune că Dom Pierre Pérignon a fost cel care a făcut pași considerabili pentru inventarea șampaniei, într-o perioadă în care zona respectivă era folosită predominant pentru vinuri roșii. Dar nu el a fost cel căruia îi
este atribuită invenția vinului spumant, acest gen de băutură apărând mult mai târziu, undeva pe la mijlocul secolului XIX.
Vedere panoramică a Catedralei din Hautvillers – Shutterstock – Daniel Di Nardo
Mergând mai departe, am fost să vizităm o nouă casă de șampanie. Noi am preferat să mergem la producătorii mai mici, mai nișați, despre care poate nu auzisem până atunci. Am bănuit noi că o să găsim diverse „diamante” de băutura a zeilor (chiar dacă aceasta era spumantă).
Străduță din Hautvillers – Shutterstock – Daniel Di Nardo
Așa am ajuns la Casa G. Tribaut, tot în Hautvillers. Mi-au plăcut foarte mult atmosfera, șampania (am și cumpărat șase sticle), discuția cu sommelier-ul.
Și mai am o amintire de acolo. Cu noi, la masa micuță ovală, stătea o pisică. O pisică mare, tigrată care dormea pe un scaun când am ajuns și nu s-a deranjat să plece când ne-am așezat noi. Dar când au venit cele trei pahare pentru degustare, s-a ridicat și se uita fix la noi, parcă ne urmărea fiecare pas și aștepta să ne vadă reacția. Probabil era curioasă dacă ne place șampania sau nu. Eu, care iubesc pisicile, am încercat să o mângâi. Dar ea a fost foarte deranjată de acest gest. Ca atare mi-a înfipt o gheară, una singură, in deget, lăsându-mi crater.
Așa că dacă ajungeți la Casa Tribaut, degustați (și cumpărați) șampania, admirați pisica și plecați mai departe, fără nicio mângâiere.
Degustare la Casa G Tribaut – Shutterstock – Daniel Di Nardo
După plimbări pe străduțele frumoase din Hautvillers, printre vița de vie și vreo 2000 de fotografii (făcute de Daniel, bineînțeles), am plecat la Épernay.
Shutterstock – Daniel Di Nardo
În Epernay poți găsi pentru 300 de case de șampanie (da, știu, pentru o localitate puțin sub 23 km2, e impresionant). Cele mai multe dintre ele sunt pe Avenue de Champagne. Când am ajuns pe acel bulevard, mă simțeam că parcă plutesc pe un râu de șampanie. Și nu, nu era de la degustări. Ci de la magnitudinea acestei industrii atât de frumos dezvoltate, a unei băuturi care este asociată cu sărbătorirea, cu fericirea, cu voia bună.
Avenue de Champagne – Shutterstock – Daniel Di Nardo
Am fost puțin în vizită la Moët & Chandon (Dom Perignon este tot acolo) și apoi am luat bulevardul la pas, de mână, uitându-ne în fiecare curte unde era o alta reprezentanță. Una după alta. Sute…
Și ne-am oprit la Collard-Picard. Am vrut aici pentru că erau doar câteva mese unde puteai degusta și toate, mai puțin una, erau ocupate de câteva familii foarte elegante de francezi. Cred că sărbătoreau ceva pentru că erau îmbrăcați chic, fin. stiti ce inseamna asta la francezii autentici…Am descoperit ulterior că fuseseră invitați aici de familia moștenitoare a imperiului.
Mi-a plăcut mult ora aceea în care am schimbat câteva cuvinte cu familiile elegante și ne-au recomandat ce șampanii să degustăm.
Dar cum trebuia să conducem, nu am putut degusta așa că am cumpărat doua sticle (mai avem și acum una) de Premier Cru Rose. Foarte bune!
În seara aceea am dormit tot la Guy Charbout iar a doua zi, după micul dejun, am plecat la Reims pentru o ultimă plimbare și pentru masa de prânz.
Alesesem eu un restaurant tot cu iz de epoca. Este o braserie specializată în fructe de mare. Se numește Excelsior. Servirea a fost foarte bună (ceea ce nu se întâmplă des în Franța) și fructele de mare de asemenea.
Noi rezervasem o masă pe terasă și bine am făcut. Este un restaurant foarte căutat așa că dacă vreți să mergeți acolo, nu uitați să faceți rezervare.
Prânz la Braseria Excelsior – Shutterstock – Daniel Di Nardo
În concluzie, dacă îți place șampania, o excursie în Champagne este pentru tine. De altfel, și dacă nu îți place, dacă mergi acolo, îți va plăcea cu siguranță. Iar peisajele cu vițele de vie, cu satele franțuzești, cu bisericile și mânăstirile cu pereți exteriori de piatră, vizitele în crame, te vor face să îți dorești să te întorci. Noi sigur o vom face!