În 2019 septembrie, am fost la Berlin pentru anualul ISTAT Europe (International Society of Transport Aircraft Trading). În fiecare an organizatorii aleg alt oraș european pentru acest eveniment. Anul acesta este capitala Germaniei, la hotelul Intercontinental.
Este probabil cel mai mare târg comercial pe aviație, unde se adună peste 2000 de top manageri ai firmelor de leasing și ai liniilor aeriene, producători, avocați specializați în aviație, bancheri, investitori, evaluatori. Practic este creme-de-la-creme a aviației comerciale.
Trebuie să fii membru al acestei asociații ca să poți participa (asta dacă nu ești cumva invitat).
ISTAT EMEA (Europe, Middle East and Africa) este o conferință care durează două zile întregi, în afară de prima seara care este Welcome reception), unde toată lumea are meeting-uri, se reîntâlnesc cunoștințele vechi sau se fac altele noi, întâlniri frenetice, fără pauză, cu prânz și cel mai probabil cine lucrative în zilele următoare.
Aviația, deși este a doua industrie legiferată din lume, este extraordinar de selectivă, numărul de oameni care activează în zona comercială este limitat, aproape toată lumea cunoaște pe toată lumea. De aceea este foarte important să îți păstrezi reputația intactă. Ceea ce nu este deloc ușor pentru că se întâmplă foarte multe deal-uri, într-un an, iar un deal are între 15-20 de pași (care includ finanțare inițială, finanțare finală, evaluare tehnică fizică a asset-ului sau evaluarea documentației – care daca nu este completă, acel motor devine o grămadă de metal de nefolosit). Foarte multe riscuri pot apărea întrun deal. Alt lucru care face această industrie să fie unică este faptul că firmele care îți fac concurență, vor ajunge să fie și clienții tăi sau invers. Așa că foarte des întâlnești a love-hate relationship.
Faptul că, mai ales la începutul carierei călătorești 50-75% din timp (cu cât avansezi, cu atât trebuie să fii mai ”scump” la vedere, eu călătorind acum undeva la 35% din timp), te ajută să formezi prietenii cu niște oameni cu care nu ai nimic în comun în afară de pasiunea pentru aviație.
Revenind la ISTAT: aici afli ce companie are ce asset de vânzare sau de închiriat, ce vor avea în următoarele luni, cum se preconizează să fie piața. Dar cel mai important este că fiecare lessor încearcă să iși organizeze meeting-uri cu liniile aeriene, cu cele puternice pentru că ele sunt utilizatorul final al avioanelor sau motoarelor. Nu este deloc ușor dacă nu știi pe cineva din interior. Dacă reușești să organizezi o astfel de întâlnire de unul singur, se întâmplă datorită muncii asidue și respectării cuvântului dat.
Sau te poate ajuta faptul că unul dintre work-prietenii tăi (care probabil lucrează la competiție) știe pe cineva și te introduce ”întâmplător” airline-ului respectiv, ori când alergi pe hol de la un meeting la altul ori la barul hotelului (unde se adună toată lumea înainte să plece la cină).
Totul este foarte organizat, după ce te înscrii, primești lista cu toți participanții. Eu prefer să îmi aleg întâlnirile atât ca să pot atrage clienți noi dar și ca să aflu părerea altor profesioniști despre ce cred ei că se va întâmpla cu piața. Dar până ajung eu să mă organizez să scriu firmelor/persoanelor cu care vreau să mă văd, cel mai probabil deja am 75% din program rezervat de diverși oameni care au timp să îmi scrie înainte (not the ideal situation). Se mai întâmplă să nu accept o întâlnire pentru că nu mi-ar aduce niciun avantaj și timpul este atât de limitat (și de scump) încât nu vreau să îl pierd.
Așa că am ajuns la Berlin luni dupa-amiază, înainte de Welcome Reception. Ideea era să ajung în aeroport la Schipol și să îmi fac unghiile acolo (au un salon în fiecare terminal și manichiuristele sunt învățate să termine foarte repede, deși clienta e pe telefon mai mult de jumătate din timp). la aceste târguri trebuie sa arăți impecabil, fie că ești femeie fie că ești bărbat. Dar de data asta nu am reușit așa că de cum am ajuns la hotel, i-am rugat să îmi facă o programare la salonul pe care îl recomandă ei. Nu am avut noroc să fie cel mai apropiat așă că mi-am modificat locația primei întâlniri ca să fie lângă mall-ul (1,5km distanță de hotel) unde este al doilea salon recomandat de ei. Și pentru că pentru mine e literă de lege să îmi fac cei 10.000 pași pe zi, am mers pe jos.
După această aventură, m-am schimbat pentru Welcome reception si dinner-ul pe care îl aveam pregătit după, împreună cu Max (CEO-ul APOC) și un shop din Miami de la care deja cumpărasem un motor pe care îl și vândusem unei firme italienești. Știam ca R și K hotărâseră să plece de la firma la care lucrau și că vroiau să fie pe cont propriu și vroiam să fiu sigură că noi vom avea the first right of refusal pentru fiecare client pe care îl vor avea. I-am dus la un restaurant elegant italienesc, lângă hotel, unde am mâncat fructe de mare și am băut Amarone. La sfârțitul serii, deal-ul era bătut în cuie.
De obicei mă mai duc și la after drinks însă știam că a doua zi voi avea 30 de întâlniri, drinks, dinner și iar drinks (da, aviația e o industrie în care se bea la sfârsitul zilei și întotdeauna vorbim de produse scumpe, șampanie, vin, whiskey, gin). Firmele puternice se întrec în a găsi cele mai de lux locații. Eu am ales să mă duc în cameră, să mai lucrez puțin, să mă uit la un serial și apoi să mă culc.
Zilele următoare am alergat din întâlnire în întâlnire (am reușit să nu întârzii mai mult de 15 minute la una dintre ele ceea ce este un record personal), am mers la o recepție ținută de o firmă de avocați (la acest gen de recepție stai în picioare cu un pahar de vin – de apă în acest caz, pentru mine), la cină și la un cocktail la sfârșitul serii, la barul hotelului. Cocktail-ul meu preferat este Cosmopolitan și mulți prieteni din aviație știu lucrul acesta și îmi dau mesaje să mă invite la barul hotelului (unde sunt în jur de 500 persoane la orice ora din zi sau din noapte, până la inchidere) cu un Cosmo. În acest domeniu sunt puține femei, de aceea suntem niște alintate în așa zisul timp liber. Negocierile sunt în schimb la fel de dure ca și pentru bărbați.
În timpul unei astfel de conferințe, cele mai multe deal-uri se fac la cine sau la bar, acolo se bate palma pe proiecte de milioane sau zeci de milioane de dolari așa că nu pot rata aceste locații.
A doua seară (și ultima), am fost invitată de o firma de leasing japoneză (care are o cifră de afaceri de 400 milioane dolari) la un bar specific berlinez, eclectic dar pe care îl recomand. Se numește Monkey Bar. Clientela este un mix între tineri și foarte tineri, hipsteri și oameni de afaceri. Este interesant pentru ați încheia seara după o foarte obositoare zi.
Cu această companie, încerc de ceva timp să facem afaceri împreună însă ei caută avioane foarte noi iar noi suntem în second hand market. Cei doi tipi cu care am fost la cină și în bar lucrează cu Tokio pentru un proiect pilot cu noi. Dar când spun că lucrează, înseamnă că o să dureze încă vreo doi ani până la finalizare. Aprobările pentru firmele japoneze durează foarte mult pentru că întotdeauna fac o analiza foarte amănunțită.
ISTAT EMEA are training-uri și conferințe de dimineața până seara, în cele două zile de conferință însă, din păcate, am fost atât de aglomerată, încât nu am reușit să ajung nici măcar la una.
Spre final, aș vrea să împărtășesc și partea feminină din sintagma Business woman. Când călătoresc în interes de serviciu, sunt destul de bine organizată, îmi aleg ținutele de zi (atâtea zile de conferință, tot atâtea outfit-uri) și de seara (pentru cină și after dinner drinks). De cele mai multe ori am minimum 4 perechi de pantofi cu toc (trebuie să îi schimb pentru că nu pot purta o pereche astăzi, să stau în picioare 12 ore și mâine să o port pe aceeași). Și am cel puțin două genți: una de zi, unde îmi încape laptop-ul, agenda, pixul Mont Blanc cu diamant (da, toate aceste detalii sunt foarte importante dacă ești un executiv și mai ales în aviație) și una de seară. Sunt sigură că ați fi surprinși să vedeți câți bărbați recunosc o geanta Chanel sau o eșarfă Hermes.
De asemenea, de fiecare dată când călătoresc, am cu mine cremele de zi și de noapte, placa de îndreptat părul, fardul de obraji, fardul de ochi, fondul de ten, demachiantul etc. Poate voi face un articol despre toate cosmeticele pe care le car cu mine la fiecare călătorie.
Pe avion, îmi port pantalonii Nike (am vreo șase perechi), cu sneakersii Michael Kors și o cămașă sau un tricou. Am întotdeauna un carry on pe roți (în care îmi țin laptop-ul, agenda, cărțile de vizită, pijamaua și ținuta pentru prima zi de conferința – de câteva ori mi s-a întâmplat sa rămân fără bagaje și să nu am ce să port la întâlniri).
A fost o conferință reușită, cu trei întâlniri bune, vreo patru care nu vor avea niciun viitor și restul care vor avea o fază a doua.