Partea a doua a interviului cu Constantin Viscreanu ne duce mai adânc în culisele industriei filmului și în universul cascadoriilor spectaculoase. Cu același umor fin și sinceritate dezarmantă, Constantin povestește despre momente-limită, despre riscuri, dar și despre bucuria autentică de a face parte dintr-o lume unde adrenalina se împletește cu disciplina.
Și dacă v-a trezit curiozitatea, trebuie să știți că el împărtășește din experiența sa și prin The Stunt Forge – o școală dedicată viitorilor cascadori și persoanelor sportive care vor să descopere această lume fascinantă, chiar și ca hobby.
Cât de multă pregătire și antrenament sunt necesare pentru o singură scenă?
În funcție de complexitatea, mediul de desfășurare și natura ei, o scenă poate avea nevoie doar de o zi de pregătire în setul în care se va filma sau de mai multe, pentru a putea fi pregătită din timp în spațiul de antrenament / pregătire a filmului.
Spre exemplu, o secvență complexă de luptă poate avea nevoie și de o săptămână de la creare la momentul “ready to shoot”; o scenă cu cai poate avea nevoie de câteva zile sau săptămâni în funcție de experiența cailor și complexitatea scenei; un accident auto regizat necesită săptămâni pentru pregătirea autoturismelor și o zi de test și sincronizare; o acțiune în / pe apă necesită cel puțin o zi de pregătire și una de repetiție, asta dacă nu apar elemente specifice care să lungească perioada, cum ar fi pregătirea și adaptarea actorilor la acțiunea din apă.
Există vreo cascadorie pe care ai refuzat să o faci? De ce?
Am alergat mereu după cascadoriile speciale. Nu am refuzat nimic din ce mi-a fost pus în față. Am avut niște emoții imense însă, și cumva mă bucur că s-a anulat, la o cascadorie pentru un film gen Jackass, unde trebuia să fiu împușcat cu cactuși, care erau trași dintr-un fel de tun.
Care sunt miturile despre cascadori pe care ai vrea să le demontezi?
Primul ar fi că meseria asta nu este atât de periculoasă cum pare sau, mai bine spus, nu este atât de necontrolată. Lucrurile sunt exersate și pregătite până când riscurile se minimizează considerabil. În plus, instinctul și controlul cascadorului sunt dezvoltate la un nivel complet diferit de al unui om normal, ceea ce-l face să conștientizeze pericolul și să reacționeze instant prin memorie musculară și calm. Teoria secundei care se dilată se aplică foarte bine în domeniul acesta.
Secretul meseriei acesteia este antrenamentul și pregătirea până la nivelul la care devii o altă “specie” prin densitate osoasă și musculară, calități fizice și motrice, instinct și reacție. Asta reduce riscul și o face o meserie aproape normală pentru noi.
Reversul medaliei este faptul că dependența de adrenalină și camera de filmat vor face ca aproape toate celelalte meserii să nu mai prezinte interes în timp, ăsta este un mit adevărat și neștiut: foarte puțini cascadori pot părăsi domeniul și să rămână fericiți.
Cum s-au schimbat cascadoriile de-a lungul anilor, mai ales cu noile tehnologii și efecte speciale?
Cascadoria de acum 20 de ani nu mai are nicio legătură cu ce se întâmplă acum.
De la tehnica performerilor, la cerințele publicului actual și designul secvențelor de acțiune, la normele de Health and Safety, totul a evoluat în mod accelerat de la an la an. Dacă la asta adăugăm și mișcările de cameră împreună cu imaginile incredibile cu sute de frame-uri pe secundă, cadrele făcute cu drone și expansiunea incredibilă a efectelor speciale (CGI-ul), ajungem la un produs atât de diferit, încât este greu să mai vizionezi un film dintre cele vechi, după ce te-ai obișnuit sau ai crescut cu filmele din ultimii 10 ani.
În cascadorie, lucrurile au devenit mai interesante și periculoase pentru ochii celui ce vizionează filmul și mai sigure și tehnologizate pentru noi, ca și cascadori. Așadar, momentan, trăim o lume mai sigură și mai reglementată decât înainte, mare parte fiind datorată efectelor speciale și magiei camerei de filmat.
Cum este industria de film în România și ce ar trebui shimbat/adăugat pentru a avea mai multe producții în țara noastră?
Momentan este la pământ din unghiul producțiilor de categorie A, străine. Am avut câțiva ani buni (momentul “Wednesday”, “Voyagers” și “ The Contractor”), în care Guvernul se angajase să susțină industria printr-o lege de tip “cash rebate”, cum au majoritatea țărilor europene care fac filme numeroase și mari. Noi am intrat atunci pe drumul acela, doar că, minciuna și înșelătoria mascate în bune intenții ne-au trimis mai departe de acel punct decât eram înainte.
Concret, legea asta returna producătorilor o parte din taxe. Nici în acest moment, producțiile care au venit atunci și trebuiau să beneficieze de legea asta nu și-au primit banii pentru că Guvernul nu avea clarificată și reglementată “procedura de acordare a banilor”. Adică…” ’Mneata ai de luat, da’ nu știm cum să ți-i dăm, mai stați puțin să rezolve dom’ ministru”. Iar cum industria cinematografică este foarte mică la nivel global, ne-a mers vestea foarte repede.
Anii 2020-2025 cu pandemie, cu război, fără legea acesta, ne-au trimis înapoi destul de mult și mare parte dintre noi, specialiștii din cinematografie, am plecat să lucrăm în străinătate. Mulți sunt acolo și acum. Așadar, ne trebuie filme mari să mai reușim să întoarcem specialiștii cu care făceam filmele acelea mari. În momentul maxim știut de mine, înainte de pandemie, se filma serial Netflix, HBO și film mare străin, pe lângă celelalte proiecte mici, reclame și videoclipuri, adică anvergura era imensă pentru noi. Era un miraj. Acolo sper să revenim.
Din fericire, chiar și pe praful ăsta, acum se dezvoltă piața de producție de film românească. Totuși nivelul este încă scăzut iar echipele sunt destul de mici la proiectele românești independente, majoritatea fiind filme de artă sau de festival.
Așadar, răspunsul este tot în sfera politicului.
Cum se combină meseria de cascador cu cea de actor? Vrei să faci tranziția către actorie?
În registrul englez al cascadorilor nu poți intra fără un curs acreditat de actorie. Atunci când am terminat Dreptul, m-am întrebat “Acum ce facultate mai fac?”. Simțeam că trebuie să continui să învăț. Actoria a venit natural în ajutorul cascadoriei. Am și jucat în câteva spectacole în timpul masterului și, dacă aveam mai multe șanse să joc remunerat decent, așa cum am avut prin domnul profesor Dan Tudor, probabil că rămâneam mai mult în actorie. Mi-a fost și îmi este foarte dragă. Dar îmi plăcea și cascadoria care deja producea mai bine. De fapt… nu mai bine…din actorie eu nu aș fi putut trăi, punct.
Sper, în timp, să adaug mai multe proiecte cu actorie și cascadorie, și de ce nu, poate doar de actorie când voi avea calibrul necesar. Cu toate acestea, voi rămâne în cascadorie atât cât voi avea loc și cât va fi nevoie de mine.
Dacă nu ai fi fost cascador, ce altă meserie ai fi ales?
Atunci, probabil rămâneam la Drept, mă îndreptam spre Penal sau spre Procuratură. Acum însă, dacă ar fi să nu mai pot face cascadorie, aș intra în ceva conex educației, aș lucra cu lemnul sau aș învăța sudură sub apă.
Dacă ai putea da un sfat cuiva care vrea să devină cascador, care ar fi acela? Ai recomanda meseria tinerelor generații?
E greu să mai recomand cascadoria ca pe o meserie. Nu poți trai doar din asta, ca începător. Noi am fost ținuți cu promisiuni și imagini de grandoare. Am investit tot timpul tinereții pentru asta. Așa am rezistat cu banii puțini pe care îi făceam la început, cu propagandă pe pâine.
Eu voi fi sincer, nu vreau să înșel așteptările nimănui. Trebuie să pornească din poziția de hobby și să o dezvolte treptat. Ar fi de preferat să fie deja avansați într-un domeniu sportiv și să crească din pasiune pentru ce înseamnă cascadoria. Filmările apar, treptat, timid, dar apar.
După 3-4 ani de filmări sporadice și antrenamente ar trebui să tragă o linie plăcere vs. încasări. Dacă balanța e pozitivă, ăsta este momentul la care să se arunce 100% în asta, cu mentorul potrivit, și vor avea sigur meseria și rezultatele dorite.
Avem mare nevoie de aripa tânără dar nu prea avem ce-i garanta dincolo de îndrumare, spațiu de antrenament și susținerea noastră.
Meseria în sine este sublimă. A-ți petrece tinerețea făcând cascadorie și a avea satisfacțiile materiale necesare unei vieți decente de pe urma ei, este un vis devenit realitate.
Povestește-ne despre The Stunt Forge, scoala ta de cascadorie.
Proiectul s-a născut în mintea mea când am făceam prima școală de cascadorie, alături de Constantin Anghel, pentru fosta echipă.
Atunci mi-am dat seama că aș vrea să predau asta, să dezvolt partea asta educativ. Juridic, nu mai pot avea recunoașterile Ministerului Educației și Culturii, momentan, au blocat procedurile, dar la nivel de program educativ extra-curricular, activitate sportivă sau curs de dezvoltare, poate fi făcut. Spre asta mă îndrept.
Momentan ținem antrenamentele de cascadorie, deschise pentru aproape oricine, o dată pe săptămână.
Următorul pas este să începem înscrierile pentru o școală de cascadorie mai aproape de ceea ce ar trebui să fie ea de fapt, cu programă, cu cap și coadă. Este vorba despre o grupă de minim 10-15 oameni cu care să începem 3 module de 3-4 luni (treptat, în timpul cursanților), cu 2-3 antrenamente pe săptămână care să parcurgă, la nivel de inițiere și nivel mediu, bazele meseriei de cascador. Vom planta semințe care vor accelera dezvoltarea viitorilor cascadori prin faptul că vor pleca cu un plan clar, un început puternic, cunoștințele necesare în domeniu și sprijinul nostru pe întreg parcursul drumului lor. După această școală, ei vor continua antrenamentele săptămânale (cu noi sau individual) pentru rafinarea abilităților și calităților dobândite.
Diferența dintre antrenamentele normale și cele de școală constă în eficiența acestora din urmă în a acoperi domeniul și subramurile sale. Concret, după cele 3 module ale școlii, majoritatea cursanților vor fi pregătiți pentru o filmare de dificultate medie.
Un alt punct important pe care aș vrea din toată inima să-l văd implementat cândva, este introducerea disciplinei, într-un mod cosmetizat și adaptat vârstelor elevilor, în câteva școli, ca și opțional. Sau crearea unei grupe de antrenamente pentru copii. Doar așa cred că vom avea ce culege peste 5, 10 ani și vom spori numărul profesioniștilor din domeniu pe termen lung.
Ce pregătire trebuie să aibă viitorii studenți?
Teoretic, este necesar un trecut sportiv. Dacă este și de performanță, cu atât mai bine.
Practic, unul dintre cei mai buni cascadori și prieteni ai mei, nu are trecut de performanță, nici foarte sportiv, ci doar de copil foarte activ și motric. La asta a adăugat pas cu pas până a devenit un cascador complet, internațional.
Așadar, în concluzie, poate veni oricine consideră că are calități sau are voința și tăria de a începe construcția sa în această meserie. Și aici câștigă cel mai rezilient și muncitor, nu neapărat cel mai talentat. Grupele școlii, vor fi separate după nivelul cursanților, astfel încât să nu existe diferențe majore între partenerii exercițiilor, cu excepția cazurilor în care este necesar acest lucru.